Întelegând că orice suferinţă a trupului este strâns legată de suflet, încercăm să tratăm pacientul în ansamblul său – trup şi suflet – aplecându-ne cu dragoste către sensibilitatea sa. Pentru acesta, în spiritul credinţei creştine, îngrijim fiecare pacient ca pe aproapele nostru, aflat în suferinţă.

Alături de întreg corpul medical, un preot şi o capelă permanent deschisă stau la dispoziţia pacienţilor.
Capela a fost târnosită la data de 1 octombrie 1998, de către I.P.S. Teodosie, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în urma unei întâmplări ce poate fi catalogată ca minune. În Joia Mare a acelui an, spitalul (care pe atunci funcţiona într-o singură clădire), a ars din temelii.

Când totul părea definitiv compromis, Prea Sfinţitul Teodosie a încurajat reconstrucţia lui, începând cu o capelă. În cadrul lucrărilor de refacere, la subsolul clădirii s-a găsit o uşă care dădea într-o fostă cameră, acum surpată.
S-a săpat în această încăpere; într-o zi de vineri, unul dintre lucrători, nu foarte credincios oprindu-se din muncă a ieşit din tunelul care îl săpa.
La câteva momente de la ieşirea lui, un bolovan de câteva sute de kilograme s-a prăvălit peste locul unde mai înainte stătea muncitorul.
Acest fapt l-a determinat pe lucrător să muncească în rugăciune, iar de atunci în fiecare zi de vineri posteşte.

La numai şase luni de la incendiu, capela a fost sfinţită şi pusă în slujba tămăduirii sufleteşti a pacienţilor.
În anul 2002, capela a fost refăcută din temelii. A fost rezidită, consolidată, îmbogăţită cu o pictură murală, dotată cu o catapeteasmă nouă şi un sistem de climatizare şi a fost montat un sistem de televiziune cu circuit închis, care permite transmiterea slujbelor oficiate aici în toate saloanele şi cabinetele spitalului.